Romancelor le plac arabii

Mit urban: Romancele isi doresc sa puna mana pe un arab.

Asta e vorba care umbla prin targ. Eu m-am documentat in speranta de a gasi o farama de logica, intelegere sau de ce nu: adevar.

Nu stiu ce este asa extraordinar la un arab, e tot om. Sunt cateva diferente fata de romani: are alta cultura, crede in alta divinitate, provine din tari calduroase, unii stau pe un maldar de bani altii pe unul de nisip. Evident daca continuam ideea am putea presupune ca principala motivatie este partea financiara, apoi poate nevoia de a sta la soare 365 zile pe an, sau poate unora le place sa fie sotia numarul 4.

Acum nu stiu, gusturile nu se discuta si cu siguranta nu am nivelul de experienta sau cunoastere pentru a intelege cum gandesc femeile, asa ca o sa ma opresc la pure observatii.

Duminica dimineata, aeroportul Otopeni, soseste cursa de Dubai. La o privire atenta am observat ca peste jumatat din pasageri erau fete tinere, sub 30 de ani, care se intorceau neinsotite din Dubai.

Concluzia 1: Romancelor le plac arabi, altfel nu ar fi plecat in procentaj asa de mare.

Concluzia 2: Arabi sunt mofturosi si pretentiosi sau romancele nu corespund, desi erau simpatice. S-au intros cu coada intre picioare, poate si o mica boala. Pe scurt: refuzate la export!

Concluzia 3: Mitul pare adevarat.

Acum stiu ca sunt unele persoane, femei in speta, care nu gandesc asa, sigur mai multe decat cele care fac ca mitul sa fie adevarat. Si totusi fetelor, de ce sunt mai buni decat romanii?

Teatrul de vara pentru tot poporul

Bucuresti Cartier de Vara 2010 - piesa UrsulLa propriu si la figurat se desfasoara in Bucuresti un program numit: Bucuresti Cartier de Vara, acest proiect este la editia a II-a. Mai multe detalii insa puteti gasi la adresa: www.arcub.ro/agenda_detail.php?id=158.

Intamplarea a facut ca terenul de volei sa fie la cateva zeci de metri de scena de vara din Parcul Titanii, evident ca am mers sa arunc o privire, asa ca sambata si duminica am vazut 2 piese de teatru, intereasante ca mod de abordare, ca adaptare la public si locatie.

Spectatorii … cu mic si mare de la cateva luni pana la aproape un secol de viata, mame care alaptau, batrani care nu auzeau foarte bine, copii care nu aveau stare, oameni de toate varstele si niveluri de educatie … tot poporul din cartier. Sunt convins ca actorilor le-a fost dificil sa intre in rol, sa poata juca in fata unui public “colorat”, care pe langa faptul ca fremata continuu mai avea si “glumitze” in program de genul: “Ardel ba, asa da-i mai tare”, “Si ala de unde a aparut?” … si alte interventii care intr-o sala de teatru, unde se duce un public educat, nu ar trebui sa se intample.

Bucuresti Cartier de Vara - piesa Crazy Stories In The CityA fost si o situatie haioasa, o actrita a aruncat o privire la terenul de volei si am invitat-o sa joace si ea, in schimb am primit o invitatie la teatru. Ca un domn galant, am multumit pentru gest si felul profesionist in care a interpretat rolul, evident, cu o floare. Partea placuta, din punctul meu de vedere, a fost privirea placut surprinsa a acesteia pentru simplitatea gestului in acel cadru sau cat de rupt din cadru a fost acel simplu gest, inca nu m-am decis. Defapt, daca ei au adus teatru la noi, macar sa aducem si noi putina recunostiinta lor.

Si acum sa revenim la public si sa va readuc aminte de ce romanul e roman pana in maduva oaselor, o sa redau o convorbire intre 2 bunicute:

B1:  Astia au stat mai putin de o ora, aia de ieri au avut aproape o ora jumatate.

B2: Pai nu i-ai vazut cat au dansat si transpirat, au obosit mai repede.

B1: Pai cred ca astia sunt platiti de primarie si cat ii platesc atat stau.

Nu stiu ce as mai putea adauga. Va las pe voi sa comentati cum considerati, eu am ramas fara cuvinte in aceasta situatie.

Teatrul de deasupra teatrului in prag de seara

Piesa de teatru Breaking UpBreaking Up de Michael Cristofer, cu Alexandra Ionita si Catalin Babliuc, o productie Teatrul LUNI de la Green Hours.

Asta era scris pe flyer-ul de prezentare al unei piese de teatru la care am ajuns oarecum intamplator.

Cativa amici, o seara placuta de vara, terasa La Motoare (sus pe TNB – Teatrul National Bucuresti) si o piesa relaxanta … usoara, de vara.

De ce aceasta piesa ? Sincer nu stiu exact, asta a fost propusa, asa ca de ce nu?

Nu sunt critic si nici nu ma laud cu o vasta experienta teatrala (nici macar ca spectator) deci nu e o parere avizata insa, mie personal, aceasta piesa mi-a lasat un sentiment placut, boem mai degraba.

Un text lejer, pe care oricine il poate intelege, cateva stari si trairi bine definite ale ambelor personaje, doi actori care au resusit sa starneasca curiozitatea publicului, un decor simplu, o atmosfera destinsa … un cadru boem.

Piesa de teatru Breaking Up Evident, fiecare spectator se regaseste mai mult sau mai putin in unul din personaje, fiecare, in functie de starea de moment pe care o are, se implica sau altfel “traieste” fiecare act al piesei. Si asta se intampla la orice piesa de teatru, atat timp cat “gusti” spectacolul ca intreg sau ca un ansablu creat de scenariu, actori si decor. Apoi oamenii critica diferit fiecare aspect pentru ca pana la urma totul consta in perceptia fiecaruia. Pentru mine a fost o ora castigata.

Pentru o seara calda, intr-un oras agitat, neincapator, distant poate, o ora de relaxare este mai mult decat binevenita. Incercati poate o sa va surprindeti pe voi insiva … si chiar o sa va placa.

Romanica: Cosul de gunoi din buda

Astazi am iesit de la kinetoterapie, am baut o sticla de apa si evident am s-a “activat” vezica, concluzie logica … orientare in spatiu, unde este buda :) .

Ma aflam in  INRMFB (Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie), undeva in Bucuresti, am coborat la subsol, toaleta comuna sau nu am fost in stare sa localizez indicatorul de sex. Majoritatea celor ce ajung in acest institus au probleme locomotorii, deci, in consecinta, ma asteptam sa gasesc ceva mijloace de sprijin la buda … evident nu’s.

Trecem si peste amanuntul asta, si ajungem la ce m-a “durut” mai tare, defapt cred ca pur si simplu nu vad necesitatea unui cos de gunoi fara capac langa vasul in care urmeaza sa “decartezi” … deci sa recapitulez: buda, cos de gunoi fara capac, hartii folosite la vedere …. cu siguranta intra in top 5-ul meu personal de lucruri scarboase, si nu sunt chiar asa usor de influentat.

Ceea ce am vazut eu este un potential mijloc de infectie intr-un spital, poate nu stiu toate metodele de igienizare, insa tot nu mi se pare potrivit.

Trecand peste igiena am observat aceasta situatie si in alte locuri, cum ar fii restaurante, unele de prestigiu, aceeasi practica. Te duci la restaurant, servesti ceva extraordinar de bun, bei 2-3 pahare de vin si ca orice om ai o nevoie fiziologica, chiar mica … cat de bine iti pica sa vezi ce au consumat cu o zi inainte alti oameni sau daca tranzitul lor intestinal functioneaza corect sau ce le mai fac hemoroizii … oare chiar vrei sa cunosti atatea detalii?

Pana la urma mergem la un spital, restaurant sau oriunde in alta parte … chiar nu exista solutii ce nu aduc aminte de lumea a III-a?

Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie

Eternul: “si ce-mi pasa mie”

Pahar dubios in alimentele pentru sinistrati Astazi eram intr-un mall din Bucuresti si am observat in fata unui supermarket un loc in care se fac donatii de alimente pentru cei luati de ape. Ca un om cu suflet, desi nu ai spune, am mers cu fiimea sa cumparam cateva alimente primare.

Ajunsi la locul cu pricina am pus alimentel in lada/cos si am observat un pahar cu ceva maroniu in el cu pai (vezi poza, un pic neclara), moment in care am gandit: “uite si romanasii nostri, e cosul de gunoi la 2 metri dar e mai simplu sa il lasi unde apuci”. Nu ca s-ar intampla prima data sau ultima.

Trecem peste aceasta frustrare mult prea cunoscuta si disputata.

Iau paharul cu pricina si ma indrept spre cosul de gunoi cu el si aud: “Ce faci cu paharu?”. Ma intorc surprins … un bodyguard. Ma uit mirat la el si zic: “Uite arunc paharul asta la cos, ca un taran l-a lasat peste alimente!”.  Mare greseala … “E al unei colege, nu avea unde sa-l lase.” … deja in mintea mea gasisem cateva locuri in care putea fii pus … dar ca orice om care se respecta, de ce nu acolo? … conteaza unde este, sa-i fie la indemana “doamnei” de la paza.

Acum daca tot ma apucasem, macar sa ma si scarpin … “Pai se poate varsa peste alimente sau cineva sa il rastoarene accidental, unele alimente sunt ambalate in hartie.” … eu cu spirit civic, chiar nu stiu ce ma apucase … domnul om cat se poate de onest si cu nu prea multa stiinta … “Las’ ca se usuca!”.

Mda … ce as mai putea spune … sunt oameni care vor sa ajute altii oameni, prin diverse mijloace, fapt de laudat, mai ales ca in cazul de fata acei sinistrati nu ar mai fii baut si fumat ajutoarele ca in alte situatii similare … si apare un individ care sa fie total nepasator si lipsit de orice fel de altruism, pe principiul … pai si mie de ce sa-mi pese … moment in care ramai dezarmat si te intrebi daca mai are rost sa dai o mana de ajutor … pai pentru cine, bre ?