A plout ceva vreme, o furtuna de vara … acum totul s-a linistit. E seara … soarele se indreapta spre asfintit …
Sarmizegetusa Ulpia Traiana … undeva in Romania … 23 iulie 2010.
Pe o coala A4 la intrarea in cetate era un anunt cu privire la o piesa de teatru ce urma sa se desfasoare in amfiteatru.
Mai sunt aproximativ 30 de minute. De ce nu?
Dupa o vreme lumina zilei a scazut din intensitate … o scurta prezentare a situatiei acelei perioade istorice … urmeaza cateva cuvinte ale regizorului, domnul Dan Tudor, referitoare la acest piesa, proiect, idee … nu se aude gongul insa a inceput piesa.
Pentru aproximativ o ora am asistat la un proiect cel putin inedit … 17 actori au transmis publicului trairi si sentimente folosind gesturi si 160 de cuvinte dacice. Dificultatea a constat in faptul ca aceste cuvinte au fost substantive, iar cuvintele de lagatura au fost exprimate prin gesturi, miscare si umor. Si au reusit!
Pentru o scurta perioada de timp am trait acele vremuri in care alegerile, dragostea, relatiile erau guvernate de reguli simple. Cu siguranta locatia, apusul si toata atmosfera creeata de actori au facut ca totul sa capete o semnificatie aparte.
Ma bucur ca am ajus la locul potrivit in momentul potrivit.
Sper ca acesta piesa sa apara pe cel putin o scena mare de teatru pentru ca este cu adevarat speciala. Trairi, momente, radacinile poporului nostru, trasaturile romanilor … toate atat de bine evidentiare. Eu voi fii acolo.
Puteti citi cateva randuri scrise de Florentina, una din cele 4 actrite din piesa, urmand link-ul acesta: www.nuntahaihui.ro/puterea-cuvintelor.
Uneori cu o idee buna, cativa oameni cu suflet mare si dragoste pentru arta si cunoastere se pot realiza proiecte deosebite, chiar de romani pentru romani.
Deci se poate!
