Ori traducem ori nu mai traducem

E un cliseu extrem de stupid titlul insa reflecta perfect experienta de zilele trecute.

Recunosc ca nu imi place sa citesc, insa uneori ma apuca asa cate o criza si mai gresesc :) . Tot auzisem cu diferite ocazii un tiltu de carte, prin filme, in diferite discutii, pe scurt ma urmarea si am gasit cartea cu pricina: “De veghe in lanul de secara” de J.D. Salinger. Am investit cativa leuti in cultura si am vrut sa-mi sting “setea”.

Nu stiu daca am avut pretentii mari, nu sunt un cunoscator al autorului, cel mai probabil nici al genului, insa ceea ce m-a frapat este modul in care e tradusa.

E un roman relativ clasic, am vazut recenzii bune despre carte in general, insa varianta pe care am pus mana lasa mult de dorit, hai sa vedem 2-3 citate scurte:

  • Acum sta bine cu malaiul. Inainte era salcam.
  • Frate, da’ am intrat in casa cit ai zice peste.
  • Stiu domnule. Frate chiar stiu. N-ati avut incotro.
  • cu judecata limpede si chestii-trestii

Mai sunt multe, tocmai rasfoiam pentru a alta expresie de cartier ce contine sintagma “alea-alea”, insa nu vreau sa recitesc primele 25 de pagini pentru ea, nu merita efortul. Acum nici nu stiu daca voi citi si restul de 240 de pagini ale cartii, scarbit fiind de limbajul similar cu al baietasilor de cartier autohtoni.

Undeva am citit, cred ca intr-o recenzie, ca a fost alegerea traducatorului sa foloseasca un astfel de limbaj pentru  face cartea mai accesibila tineretului din ziua de azi. Serios! Poate tineretul de cartier din ziua de azi are nevoie sa citeasca, in primul rand, si daca tot citesc sa ramana si cu cateva expresii, nu neaparat elevate, dar o imbunatatire a vocabularului de dupa blocurile gri e binevenita. Parerea mea.

Deci bro’ (vorba cantecului: Puya – American dream): las-o jos ca macane, rau!

Uite mireasa neamule!

Mirese la Arcul deTriumfCu siguranta ati vazut si voi si de ce nu poate chiar fi in situatii oarecum neplacute, de oricare parte a evenimentului ai fi fost, asadar sa vedem:

Asta vara, intr-o sambata, am vizitat 2 orase cu puternice conotatii istorice Alba-Iulia si Blaj, judeul Alba (ambele). In Alba-Iulia prin cetate zumzet mare, miri alergand pe ici pe colo la indemnele fotografilor si cameramanilor, pe langa statuia lui Mihai Viteaza (fata si profil), pe sub arcadele portilor de intrare in cetate, pe laga muzee, in Sala Mare a Unirii … sarmanii miri se tot supuneau diverselor comenzi: zambeste acum, veniti incet spre mine, priveste-o ca si cum o iubesti, uitate in cealalta parte, stati spate in spate, hai inca una si gata, domnisoara de onoare,  hai si nasii, si socrii … suna cunoscut ?

Eee, ca si cum intr-un orar nu a fost de ajuns, ma duc la Blaj sa ii arat fiimei Campia Libertati. Pe langa iarba de 1 metru ce era pe “campie” sau ce e mai ramas din ea, ce e mai mult o curte acum, apare brusc alaiul de nunta … mireasa, mire, nasi, cuscrii tot tacamul si sa nu uitam fotograful … care se cam grabea … cam argogant si plin de zel a aranjat repede personajele sa faca cateva poze … cand stupoare … eu si fiimea ne plimbam agale pe langa monument si ii stricam pozele :) … a refacut cateva cu ocazia asta, noi nu ma grabeam nicaieri.

Alt episod, in parcul Titanii, in cartier, pe o alee, de altfel simpatica, un cameraman “inspirat” regiza un moment tandru al mirilor, ei se tineau de mana si mergeau cu priviri patimase catre obiectivul camerei in uralele publicului spectator: “Mami, uite mireasa!” … toate bune, daca excludem toaleta ecologica galbena din mirificul peisaj dintre cei doi … dar ma rog, asa a vrut “artistul” … miri sa traiasca!

Si asa ajungem la un eveniment mai recent, sambata seara, Arcul de Triumf, Bucuresti … sau altfel spus targul de mirese furate. Fara sa exagerez erau cel putin 20 de mirese la ora 11 in jurul obiectivului turistic, masini fara numar, cameramani, fotografi si “hoti” de mirese … este un loc frumos, sa faci o poza, fie si in rochie de mireasa, dar chiar toate miresele din Bucuresti au trebuit sa ajunga acolo si la acceasi ora …cat de lipsiti de originalitate sa fie romanu sau e program impus de toate localurile capitalei ?

Am trait sa o vad si pe asta, si daca imi povestea cineva eram convins ca are chef de mistouri … dar se poate.

Romanica: Cosul de gunoi din buda

Astazi am iesit de la kinetoterapie, am baut o sticla de apa si evident am s-a “activat” vezica, concluzie logica … orientare in spatiu, unde este buda :) .

Ma aflam in  INRMFB (Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie), undeva in Bucuresti, am coborat la subsol, toaleta comuna sau nu am fost in stare sa localizez indicatorul de sex. Majoritatea celor ce ajung in acest institus au probleme locomotorii, deci, in consecinta, ma asteptam sa gasesc ceva mijloace de sprijin la buda … evident nu’s.

Trecem si peste amanuntul asta, si ajungem la ce m-a “durut” mai tare, defapt cred ca pur si simplu nu vad necesitatea unui cos de gunoi fara capac langa vasul in care urmeaza sa “decartezi” … deci sa recapitulez: buda, cos de gunoi fara capac, hartii folosite la vedere …. cu siguranta intra in top 5-ul meu personal de lucruri scarboase, si nu sunt chiar asa usor de influentat.

Ceea ce am vazut eu este un potential mijloc de infectie intr-un spital, poate nu stiu toate metodele de igienizare, insa tot nu mi se pare potrivit.

Trecand peste igiena am observat aceasta situatie si in alte locuri, cum ar fii restaurante, unele de prestigiu, aceeasi practica. Te duci la restaurant, servesti ceva extraordinar de bun, bei 2-3 pahare de vin si ca orice om ai o nevoie fiziologica, chiar mica … cat de bine iti pica sa vezi ce au consumat cu o zi inainte alti oameni sau daca tranzitul lor intestinal functioneaza corect sau ce le mai fac hemoroizii … oare chiar vrei sa cunosti atatea detalii?

Pana la urma mergem la un spital, restaurant sau oriunde in alta parte … chiar nu exista solutii ce nu aduc aminte de lumea a III-a?

Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie

Eternul: “si ce-mi pasa mie”

Pahar dubios in alimentele pentru sinistrati Astazi eram intr-un mall din Bucuresti si am observat in fata unui supermarket un loc in care se fac donatii de alimente pentru cei luati de ape. Ca un om cu suflet, desi nu ai spune, am mers cu fiimea sa cumparam cateva alimente primare.

Ajunsi la locul cu pricina am pus alimentel in lada/cos si am observat un pahar cu ceva maroniu in el cu pai (vezi poza, un pic neclara), moment in care am gandit: “uite si romanasii nostri, e cosul de gunoi la 2 metri dar e mai simplu sa il lasi unde apuci”. Nu ca s-ar intampla prima data sau ultima.

Trecem peste aceasta frustrare mult prea cunoscuta si disputata.

Iau paharul cu pricina si ma indrept spre cosul de gunoi cu el si aud: “Ce faci cu paharu?”. Ma intorc surprins … un bodyguard. Ma uit mirat la el si zic: “Uite arunc paharul asta la cos, ca un taran l-a lasat peste alimente!”.  Mare greseala … “E al unei colege, nu avea unde sa-l lase.” … deja in mintea mea gasisem cateva locuri in care putea fii pus … dar ca orice om care se respecta, de ce nu acolo? … conteaza unde este, sa-i fie la indemana “doamnei” de la paza.

Acum daca tot ma apucasem, macar sa ma si scarpin … “Pai se poate varsa peste alimente sau cineva sa il rastoarene accidental, unele alimente sunt ambalate in hartie.” … eu cu spirit civic, chiar nu stiu ce ma apucase … domnul om cat se poate de onest si cu nu prea multa stiinta … “Las’ ca se usuca!”.

Mda … ce as mai putea spune … sunt oameni care vor sa ajute altii oameni, prin diverse mijloace, fapt de laudat, mai ales ca in cazul de fata acei sinistrati nu ar mai fii baut si fumat ajutoarele ca in alte situatii similare … si apare un individ care sa fie total nepasator si lipsit de orice fel de altruism, pe principiul … pai si mie de ce sa-mi pese … moment in care ramai dezarmat si te intrebi daca mai are rost sa dai o mana de ajutor … pai pentru cine, bre ?