Cum evaluam spaga in sistemul medical romanesc?

tzeava de oxigenMda, asta a fost una din cele mai grele intrebari pe care mi-am pus-o in ultimul cincinal: Cum evaluam spaga in sistemul medical romanesc?

Nu am vrut sa am aceasta dilema, nici nu m-am oferit sa caut un raspuns ci am fost nevoit de imprejurari. Pe scurt un eveniment medical nedorit a fost “sursa” acestei analize.

Ca orice om in suferinta ajungi sa ai diverse interactiuni cu oamenii in halate albe, diferite specialitati, diferite policlinici si spitale, evident de cele mai multe ori apelam la cei de care am mai auzit de la prieteni, rude, dusmani (ce are omul pe langa casa) si cred ca principalul motiv este un iz de incredere. “Daca X e bine, am mari sanse sa fiu si eu” cam asa gandim, nu?

Ajungi la spital, in suferinta, cu o oarecare timiditate, nestiinta, teama de necunoscut sau viitor … orice varianta va convine … in fapt lucrurile sunt cam la fel: sa ai cat mai multi bani la tine, in bacnote bine alese pentru diverse mici favoruri: o pereche de papuci, un fata de perna, o branula, o anestezie … dupa nevoie sau rangul cadrului implicat. Trecand peste partea politica, sistemul medical care e cel putin varza, lispa unui minim necesar … trebuie sa te lupti si cu personalul, care in unele cazuri e lipsit de orice jena.

In cateva ore afli tot ceea ce trebuie sa sti despre cum merge spaga: cat trebuie la brancardier, infirmiera, asistenta, anestezist, medic primar, medic secundar si restul … daca nu iti spun deja colegii de salon sigur se gaseste un suflet din cei implicati sa te “lumineze”. Evident, nu toti sunt asa, am avut placerea sincera sa intalnesc si persoane care isi fac meseria din pura placere si pasiune, atat in spital cu acesta ocazie cat si printre prietenii mei.

Ca raspuns la partea de evaluare am aflat, e simplu: 5 pentru garderoba, infirmeier, brancardier, 10 pentru asistenta iar sumele cu cel putin 2 de 0 pentru medici si personalul medical din sala de operatii, evident dupa o erarhie bine stabilita.

Din pacate in Romania toti suntem obisnuiti sa dam spaga, de mici fiind … mersul cu trenul cu nasu’ este clasic,  nasu’ isi ia partea lui daca nu ii convine te da jos la prima … insa cu sanatatea trebuie sa multumesti pe toata lumea, nu poti fi sigur de nimic, mai ales la noi unde ajungi cu o afectiune si pleci cu alta :D Da, si sa nu uitam si chestiile minunate: “Trebuie sa va fac un calmant, dar nu mai e in farmacia spitalului, insa gasiti in farmacia privata de la etajul 1″ … de ce?!

Toate ca toate insa am o solutie si cred ca ar fi mult mai comod pentru toti si nu ar mai fi nici jena pacientilor (unde e cazul) si nici teama ca cei implicati sa nu isi primesca plata … cand ai terminat cu sejurul in spital, sa primesti noata de plata: 1 garderoba, 2 brancardieri, 9 asistente (3 asistente x 3 ture), 1 medic primar, 1 medic secundar, 1 anestezist, 4 asistente in sala de operatie, total … da, merci, VISA accepati ?!

Ciocolata cu Rom – senzatii tari romanesti din 1964 – si ce daca!

Ciocolata cu ROMMda, din 1964 pana luna asta, cam atat a durat unul din ultimele lucruri care ne aduceau aminte de copilarie, care facea legatura intre generatii … deci s-a dus si asta pe [...] apa sambetei.

Tara asta este de kkt si noi o putem face mai nasoala, de ce sa renunti la un brand cunoscut de toata lumea, sa renunti la ambalajul inconfundabil in tricolor pentru niste stelute cu dungi albe-rosii ? Cel mai simplu raspuns este ca nu ne duce capul, dupa cateva reclame, zic eu reusite, pe care cu siguranta majoritatea si le reamintesc (cea cu “Partidul te vrea tuns Rockere” sau cu manelistul pe Yacht) am ajuns sa nu fim in stare sa pastram macar atat … un ambalaj. Si ne mai miram ca nu stim sa facem un brand de tara!

Ooo … da,  sa ne amintim si de “minunatul” presedinte care a salutat curcubeul adus de un alt sef de stat, cel cu stelute si dungulite, va suna cunoscut?

Chiar nu inteleg nici mirajul, nici promisiunile cu taramul fagaduintei. Daca ne tot uitam la unul si la altul, ne comparam cu diverse alte popoare, cu siguranta ca nu vom progresa. Daca noi nu ne ajutam, altii sau prostia altora cu siguranta nu o va face. Poate sunt mai nationalist, insa avem locuri frumoase, sunt oameni destepti in tara asta (majoritatea cumparati de alte tari) si totusi ne prostituam pe toate fronturile pentru nimic. Cineva trebuie sa fie si tarfa regimentului,  dar de ce Romanica?

Revenind la ce ne doare … cand o sa puram chilotei cu stelute si dungulite alb-rosii sau cand o sa vedem vopsita Coloana Infinitului a lui Brancusi in dungi alb-rosii cu 50 de stelute in varf ?

Nota: Daca v-au scapat noile spoturi vedeti aici: www.noulrom.ro. qed!

Micul, emblema a Zilelor Bucurestiului 2010

Poster Zilele Bucurestiului 2010Lume, lume si iar lume … peste tot oameni, evenimente, bere si mici … altfel spus: Zilele Bucurestiului 2010.

Am urmarit cateva concerte … mai mult sau mai putin placute, aveai de unde alege … aici avem o bila alba.

Cateva chestii obisnuite pentru unii, neintelese pentru mine, ca de exemplu … mireasa de langa scena de concert in Piata Constitutiei ziua in amiaza mare,  oare sa revin la unde se duc miresele furate ? (nici eu nu cred ca e cazul, vedeti posturile precedente) … evident foarte multi oameni imbracati la tol festiv se plimbau tantosi printre diversele miresme  … o bancuta de lemn, un pahar de bere si 2 mici de fiecare … dar camasa la dunga!

In centrul istoric, inghesuila de nu puteai arunca un pai … insa atmosfera ceva mai placuta, 2 scene de concerte … terase pline … prieteni la o bere … de week-end.

In sfarsit greseala capitala pe care am facut-o a fost sa ma uit pe poster … nu stiu ce a fost in mintea mea … nu imi venea sa cred ochilor! Diverse elemente ce sugerau cultura, muzica, locatii din Bucuresti si ceea ce nu lipseste la nici un “parastas” in Bucuresti .. un MIC infipt in furculita!

Chiar atat putem, nu avem imaginatie, nu ne reprezinta nimic ca oras, capitala, tara … micul e emblema Bucurestiului si a romanilor?

Pai hai sa modificam un pic traditiile. Revelion: mici in foi de varza. Paste: drob de mici si mici cu cozonac.

Las-o frate!

Teatrul de vara pentru tot poporul

Bucuresti Cartier de Vara 2010 - piesa UrsulLa propriu si la figurat se desfasoara in Bucuresti un program numit: Bucuresti Cartier de Vara, acest proiect este la editia a II-a. Mai multe detalii insa puteti gasi la adresa: www.arcub.ro/agenda_detail.php?id=158.

Intamplarea a facut ca terenul de volei sa fie la cateva zeci de metri de scena de vara din Parcul Titanii, evident ca am mers sa arunc o privire, asa ca sambata si duminica am vazut 2 piese de teatru, intereasante ca mod de abordare, ca adaptare la public si locatie.

Spectatorii … cu mic si mare de la cateva luni pana la aproape un secol de viata, mame care alaptau, batrani care nu auzeau foarte bine, copii care nu aveau stare, oameni de toate varstele si niveluri de educatie … tot poporul din cartier. Sunt convins ca actorilor le-a fost dificil sa intre in rol, sa poata juca in fata unui public “colorat”, care pe langa faptul ca fremata continuu mai avea si “glumitze” in program de genul: “Ardel ba, asa da-i mai tare”, “Si ala de unde a aparut?” … si alte interventii care intr-o sala de teatru, unde se duce un public educat, nu ar trebui sa se intample.

Bucuresti Cartier de Vara - piesa Crazy Stories In The CityA fost si o situatie haioasa, o actrita a aruncat o privire la terenul de volei si am invitat-o sa joace si ea, in schimb am primit o invitatie la teatru. Ca un domn galant, am multumit pentru gest si felul profesionist in care a interpretat rolul, evident, cu o floare. Partea placuta, din punctul meu de vedere, a fost privirea placut surprinsa a acesteia pentru simplitatea gestului in acel cadru sau cat de rupt din cadru a fost acel simplu gest, inca nu m-am decis. Defapt, daca ei au adus teatru la noi, macar sa aducem si noi putina recunostiinta lor.

Si acum sa revenim la public si sa va readuc aminte de ce romanul e roman pana in maduva oaselor, o sa redau o convorbire intre 2 bunicute:

B1:  Astia au stat mai putin de o ora, aia de ieri au avut aproape o ora jumatate.

B2: Pai nu i-ai vazut cat au dansat si transpirat, au obosit mai repede.

B1: Pai cred ca astia sunt platiti de primarie si cat ii platesc atat stau.

Nu stiu ce as mai putea adauga. Va las pe voi sa comentati cum considerati, eu am ramas fara cuvinte in aceasta situatie.

Tabara de sculptura de la Magura

Tabara de sculptura de la MaguraCred ca asta poate fi o intrebare destul de dificila de cultura generala. Ca idee sa ridice mana, dar sincer, cine nu a auzit, nu stia sau nu a fost la Tabara de sculptura de la Magura.

Ca scurta istorisire, aceasta tabara s-a desfasurat pe parcursul a 16 ani, intre anii 1970 si 1986, in fiecare an 16 sculptori veneau si ciopleau in piatra in aceasta zona, sunt stranse 256 de lucrari realizate de 163 sculptori. Cei 16 ani simbolizeaza cele 16 veacuri de atestare documentara a orasului Buzau. Printre artisti se numara si Constantin Brancusi, poate macar asa sa va trezeasca putin interes. Ca localizare se afla cam la 25-30 de km de Buzau, mergand spre Intorsura Buzaului se face undeva stanga, mai simplu uramariri indicatoarele catre Manastirea Ciolanul (un nume exemplar pentru o manastire, dar daca atat putem, asta e) si ajungeti cu siguranta.

Ceea ce este curios, ca in cele 6-7 ore, cat am stat printre lucrarile de acolo, un singur grup de vizitatori a mai binevoit sa faca cativa pasi de la intrarea in manastire si sa arunce o privire peste sutele de lucrari expuse. Nu exista garduri, nu se plateste, poti atinge orice exponata, face poze, doar sa vrei.

Altii au veniti cu vopsea sau alte minuni; totusi nu e loc de graffiti si nici Maria si Ion nu se mai iubesc ca in poveste. Dar de ce sa nu stricam, sa ne batem joc de munca altora, doar nu ne vede nimeni.

Intresant este ca avem ce vedea in tara asta, sunt locuri de care nu stim, dar puteam sa aflam fie si intamplator, doar sa avem bunavointa sa incercam.

Deci pentru cei ce nu au ajuns inca si ar dori, chiar  merita sa rupeti o zi, un mic efort nu strica; pentru ceilalti, vedeti ca se ard mici pe gratar si da muzica mai incet!