Cum evaluam spaga in sistemul medical romanesc?

tzeava de oxigenMda, asta a fost una din cele mai grele intrebari pe care mi-am pus-o in ultimul cincinal: Cum evaluam spaga in sistemul medical romanesc?

Nu am vrut sa am aceasta dilema, nici nu m-am oferit sa caut un raspuns ci am fost nevoit de imprejurari. Pe scurt un eveniment medical nedorit a fost “sursa” acestei analize.

Ca orice om in suferinta ajungi sa ai diverse interactiuni cu oamenii in halate albe, diferite specialitati, diferite policlinici si spitale, evident de cele mai multe ori apelam la cei de care am mai auzit de la prieteni, rude, dusmani (ce are omul pe langa casa) si cred ca principalul motiv este un iz de incredere. “Daca X e bine, am mari sanse sa fiu si eu” cam asa gandim, nu?

Ajungi la spital, in suferinta, cu o oarecare timiditate, nestiinta, teama de necunoscut sau viitor … orice varianta va convine … in fapt lucrurile sunt cam la fel: sa ai cat mai multi bani la tine, in bacnote bine alese pentru diverse mici favoruri: o pereche de papuci, un fata de perna, o branula, o anestezie … dupa nevoie sau rangul cadrului implicat. Trecand peste partea politica, sistemul medical care e cel putin varza, lispa unui minim necesar … trebuie sa te lupti si cu personalul, care in unele cazuri e lipsit de orice jena.

In cateva ore afli tot ceea ce trebuie sa sti despre cum merge spaga: cat trebuie la brancardier, infirmiera, asistenta, anestezist, medic primar, medic secundar si restul … daca nu iti spun deja colegii de salon sigur se gaseste un suflet din cei implicati sa te “lumineze”. Evident, nu toti sunt asa, am avut placerea sincera sa intalnesc si persoane care isi fac meseria din pura placere si pasiune, atat in spital cu acesta ocazie cat si printre prietenii mei.

Ca raspuns la partea de evaluare am aflat, e simplu: 5 pentru garderoba, infirmeier, brancardier, 10 pentru asistenta iar sumele cu cel putin 2 de 0 pentru medici si personalul medical din sala de operatii, evident dupa o erarhie bine stabilita.

Din pacate in Romania toti suntem obisnuiti sa dam spaga, de mici fiind … mersul cu trenul cu nasu’ este clasic,  nasu’ isi ia partea lui daca nu ii convine te da jos la prima … insa cu sanatatea trebuie sa multumesti pe toata lumea, nu poti fi sigur de nimic, mai ales la noi unde ajungi cu o afectiune si pleci cu alta :D Da, si sa nu uitam si chestiile minunate: “Trebuie sa va fac un calmant, dar nu mai e in farmacia spitalului, insa gasiti in farmacia privata de la etajul 1″ … de ce?!

Toate ca toate insa am o solutie si cred ca ar fi mult mai comod pentru toti si nu ar mai fi nici jena pacientilor (unde e cazul) si nici teama ca cei implicati sa nu isi primesca plata … cand ai terminat cu sejurul in spital, sa primesti noata de plata: 1 garderoba, 2 brancardieri, 9 asistente (3 asistente x 3 ture), 1 medic primar, 1 medic secundar, 1 anestezist, 4 asistente in sala de operatie, total … da, merci, VISA accepati ?!

Un Cuba Libre si sa cante Margineanu!

Hangita! Un Cuba Libre, bere pentru pretenarii mei si un scaun pentu mine …

Reteta (pentru gospodine) sau algoritmul (pentru ceilalti) este simplu:

1. o bucata taxi care sa te duca unde ai nevoie

2. o gasca de pretenari cu care te vezi la locul faptei

3. cateva pahare cu pretenarii inainte, in timp si dupa concert

4. o alta bucata taxi spre casa cand se strica treaba.

Cam asa ar fi o seara de concert in Club A, de acesta data a fost Mihai Margineanu. Anul acesta se aniverseaza 40 de ani de Club A, mai multe detalii puteti gasi pe site-ul lor: www.cluba.ro.

De ce in Club A? Pentru ca baietasi cu treninguri cu scris mare si dungulite nu au voie (scrie in regulamentul clubului). Pentru ca pe acolo am pierdut multe seri, am baut multe beri si m-am distrat cu multi prieteni. Pentru ca nu conteaza cine esti, ce faci si incotro te indrepti. Pentru ca e loc pentru toti.

Gore din Chitila, Paraschiv, Jana era croitoreasa … Visul, M-am dus sa tai un copac  … Melci, Scoici, Raci, Craci … Aprinde o tigara … Ma iubeste femeile! … Mai sti … si inca cate s-au mai cantat …

Pentru necunoscatori: Mihai Margineanu cand despre viata din mahala, despre voie buna si dipozitie, adaptari dupa diverse melodii din ‘folclor’ si cantece de munte, si nu in ultimul rand pe versuri alese (Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu).

Partea frumoasa la astfel de concerte este ca vin cei care gusta genul de muzica, artistul, ii plac melodiile, iar asta face o “atmosfera de concert” … si daca si artisti “simt” publicul totul are alta amploare, nu mai conteaza sonorizarea, cine ti-a mai dat un cot in coaste in inghesuiala, nu coteaza ca esti australian sau canadian si nu sti o iota de romana … toata lumea se simte bine si bisurile curg … ca si berea :)

Parerea mea.