Recunosc ca nu imi place sa citesc, insa uneori ma apuca asa cate o criza si mai gresesc . Tot auzisem cu diferite ocazii un tiltu de carte, prin filme, in diferite discutii, pe scurt ma urmarea si am gasit cartea cu pricina: “De veghe in lanul de secara” de J.D. Salinger. Am investit cativa leuti in cultura si am vrut sa-mi sting “setea”.

Nu stiu daca am avut pretentii mari, nu sunt un cunoscator al autorului, cel mai probabil nici al genului, insa ceea ce m-a frapat este modul in care e tradusa.

E un roman relativ clasic, am vazut recenzii bune despre carte in general, insa varianta pe care am pus mana lasa mult de dorit, hai sa vedem 2-3 citate scurte:

• Acum sta bine cu malaiul. Inainte era salcam.
• Frate, da’ am intrat in casa cit ai zice peste.
• Stiu domnule. Frate chiar stiu. N-ati avut incotro.
• cu judecata limpede si chestii-trestii

Mai sunt multe, tocmai rasfoiam pentru a alta expresie de cartier ce contine sintagma “alea-alea”, insa nu vreau sa recitesc primele 25 de pagini pentru ea, nu merita efortul. Acum nici nu stiu daca voi citi si restul de 240 de pagini ale cartii, scarbit fiind de limbajul similar cu al baietasilor de cartier autohtoni.

Undeva am citit, cred ca intr-o recenzie, ca a fost alegerea traducatorului sa foloseasca un astfel de limbaj pentru  face cartea mai accesibila tineretului din ziua de azi. Serios! Poate tineretul de cartier din ziua de azi are nevoie sa citeasca, in primul rand, si daca tot citesc sa ramana si cu cateva expresii, nu neaparat elevate, dar o imbunatatire a vocabularului de dupa blocurile gri e binevenita. Parerea mea.

Deci bro’ (vorba cantecului: Puya – American dream): las-o jos ca macane, rau!

Nu am vrut sa am aceasta dilema, nici nu m-am oferit sa caut un raspuns ci am fost nevoit de imprejurari. Pe scurt un eveniment medical nedorit a fost “sursa” acestei analize.

Ca orice om in suferinta ajungi sa ai diverse interactiuni cu oamenii in halate albe, diferite specialitati, diferite policlinici si spitale, evident de cele mai multe ori apelam la cei de care am mai auzit de la prieteni, rude, dusmani (ce are omul pe langa casa) si cred ca principalul motiv este un iz de incredere. “Daca X e bine, am mari sanse sa fiu si eu” cam asa gandim, nu?

Ajungi la spital, in suferinta, cu o oarecare timiditate, nestiinta, teama de necunoscut sau viitor … orice varianta va convine … in fapt lucrurile sunt cam la fel: sa ai cat mai multi bani la tine, in bacnote bine alese pentru diverse mici favoruri: o pereche de papuci, un fata de perna, o branula, o anestezie … dupa nevoie sau rangul cadrului implicat. Trecand peste partea politica, sistemul medical care e cel putin varza, lispa unui minim necesar … trebuie sa te lupti si cu personalul, care in unele cazuri e lipsit de orice jena.

In cateva ore afli tot ceea ce trebuie sa sti despre cum merge spaga: cat trebuie la brancardier, infirmiera, asistenta, anestezist, medic primar, medic secundar si restul … daca nu iti spun deja colegii de salon sigur se gaseste un suflet din cei implicati sa te “lumineze”. Evident, nu toti sunt asa, am avut placerea sincera sa intalnesc si persoane care isi fac meseria din pura placere si pasiune, atat in spital cu acesta ocazie cat si printre prietenii mei.

Ca raspuns la partea de evaluare am aflat, e simplu: 5 pentru garderoba, infirmeier, brancardier, 10 pentru asistenta iar sumele cu cel putin 2 de 0 pentru medici si personalul medical din sala de operatii, evident dupa o erarhie bine stabilita.

Din pacate in Romania toti suntem obisnuiti sa dam spaga, de mici fiind … mersul cu trenul cu nasu’ este clasic,  nasu’ isi ia partea lui daca nu ii convine te da jos la prima … insa cu sanatatea trebuie sa multumesti pe toata lumea, nu poti fi sigur de nimic, mai ales la noi unde ajungi cu o afectiune si pleci cu alta Da, si sa nu uitam si chestiile minunate: “Trebuie sa va fac un calmant, dar nu mai e in farmacia spitalului, insa gasiti in farmacia privata de la etajul 1″ … de ce?!

Toate ca toate insa am o solutie si cred ca ar fi mult mai comod pentru toti si nu ar mai fi nici jena pacientilor (unde e cazul) si nici teama ca cei implicati sa nu isi primesca plata … cand ai terminat cu sejurul in spital, sa primesti noata de plata: 1 garderoba, 2 brancardieri, 9 asistente (3 asistente x 3 ture), 1 medic primar, 1 medic secundar, 1 anestezist, 4 asistente in sala de operatie, total … da, merci, VISA accepati ?!

Tara asta este de kkt si noi o putem face mai nasoala, de ce sa renunti la un brand cunoscut de toata lumea, sa renunti la ambalajul inconfundabil in tricolor pentru niste stelute cu dungi albe-rosii ? Cel mai simplu raspuns este ca nu ne duce capul, dupa cateva reclame, zic eu reusite, pe care cu siguranta majoritatea si le reamintesc (cea cu “Partidul te vrea tuns Rockere” sau cu manelistul pe Yacht) am ajuns sa nu fim in stare sa pastram macar atat … un ambalaj. Si ne mai miram ca nu stim sa facem un brand de tara!

Ooo … da,  sa ne amintim si de “minunatul” presedinte care a salutat curcubeul adus de un alt sef de stat, cel cu stelute si dungulite, va suna cunoscut?

Chiar nu inteleg nici mirajul, nici promisiunile cu taramul fagaduintei. Daca ne tot uitam la unul si la altul, ne comparam cu diverse alte popoare, cu siguranta ca nu vom progresa. Daca noi nu ne ajutam, altii sau prostia altora cu siguranta nu o va face. Poate sunt mai nationalist, insa avem locuri frumoase, sunt oameni destepti in tara asta (majoritatea cumparati de alte tari) si totusi ne prostituam pe toate fronturile pentru nimic. Cineva trebuie sa fie si tarfa regimentului,  dar de ce Romanica?

Revenind la ce ne doare … cand o sa puram chilotei cu stelute si dungulite alb-rosii sau cand o sa vedem vopsita Coloana Infinitului a lui Brancusi in dungi alb-rosii cu 50 de stelute in varf ?

Nota: Daca v-au scapat noile spoturi vedeti aici: www.noulrom.ro. qed!

Am urmarit cateva concerte … mai mult sau mai putin placute, aveai de unde alege … aici avem o bila alba.

Cateva chestii obisnuite pentru unii, neintelese pentru mine, ca de exemplu … mireasa de langa scena de concert in Piata Constitutiei ziua in amiaza mare,  oare sa revin la unde se duc miresele furate ? (nici eu nu cred ca e cazul, vedeti posturile precedente) … evident foarte multi oameni imbracati la tol festiv se plimbau tantosi printre diversele miresme  … o bancuta de lemn, un pahar de bere si 2 mici de fiecare … dar camasa la dunga!

In centrul istoric, inghesuila de nu puteai arunca un pai … insa atmosfera ceva mai placuta, 2 scene de concerte … terase pline … prieteni la o bere … de week-end.

In sfarsit greseala capitala pe care am facut-o a fost sa ma uit pe poster … nu stiu ce a fost in mintea mea … nu imi venea sa cred ochilor! Diverse elemente ce sugerau cultura, muzica, locatii din Bucuresti si ceea ce nu lipseste la nici un “parastas” in Bucuresti .. un MIC infipt in furculita!

Chiar atat putem, nu avem imaginatie, nu ne reprezinta nimic ca oras, capitala, tara … micul e emblema Bucurestiului si a romanilor?

Pai hai sa modificam un pic traditiile. Revelion: mici in foi de varza. Paste: drob de mici si mici cu cozonac.

Las-o frate!

De ce m-am dus, iar? Pentru ca sunt unul dintre acei putini oameni care asculta Chilian. Acasa, in masina la birou, nu conteaza, uneri pur si simplu simti nevoia sa asculti un cantec de dor si jale, de of  si nu numai.

Pentru cei care nu au apucat sa asculte nimic cantat de Florin Chlian ar fi cele 3 albume (Iubi, Zece Porunci si Autistul,Nu-l mai goniti pe Brancusi) iar ca sa va fie mai usor poate ati ascultat melodiile: “Cantecul avocatului”, “Iubi”, “Chiar daca” sau “Zece”. (asa “Zece” parca va suna cunoscuta).

Adevarul este ca nu toti gusta vesurile, linia melodica, glumele … si la fel de bine, uneori, insusi artistul depaseste unele limite, poate datorate unor  “neajunsuri” sau tzepe acumulate, insa pana la urma a fost un concert, au venit oameni avizati … s-a cantat, s-au facut glume … ma asteptam la mai multi spectatori … poate un pic mai mult respect din partea celor care au stat pana la sfarsit. Evident nu iti place, nu ai stare … pleci linistit in pace:  respect!. Insa ceea ce nu-mi place este sa stai sa incerci sa faci misto de un om care incearca sa iti aduca “ceva” pe tot parcursul evenimentului:  rusinica!

Deci  “m-am nascut cu 3 manute … ” , vorba cantecului, si poate incercati cateva melodii … macar de curiozitate, nu strica.

Asta vara, intr-o sambata, am vizitat 2 orase cu puternice conotatii istorice Alba-Iulia si Blaj, judeul Alba (ambele). In Alba-Iulia prin cetate zumzet mare, miri alergand pe ici pe colo la indemnele fotografilor si cameramanilor, pe langa statuia lui Mihai Viteaza (fata si profil), pe sub arcadele portilor de intrare in cetate, pe laga muzee, in Sala Mare a Unirii … sarmanii miri se tot supuneau diverselor comenzi: zambeste acum, veniti incet spre mine, priveste-o ca si cum o iubesti, uitate in cealalta parte, stati spate in spate, hai inca una si gata, domnisoara de onoare,  hai si nasii, si socrii … suna cunoscut ?

Eee, ca si cum intr-un orar nu a fost de ajuns, ma duc la Blaj sa ii arat fiimei Campia Libertati. Pe langa iarba de 1 metru ce era pe “campie” sau ce e mai ramas din ea, ce e mai mult o curte acum, apare brusc alaiul de nunta … mireasa, mire, nasi, cuscrii tot tacamul si sa nu uitam fotograful … care se cam grabea … cam argogant si plin de zel a aranjat repede personajele sa faca cateva poze … cand stupoare … eu si fiimea ne plimbam agale pe langa monument si ii stricam pozele … a refacut cateva cu ocazia asta, noi nu ma grabeam nicaieri.

Alt episod, in parcul Titanii, in cartier, pe o alee, de altfel simpatica, un cameraman “inspirat” regiza un moment tandru al mirilor, ei se tineau de mana si mergeau cu priviri patimase catre obiectivul camerei in uralele publicului spectator: “Mami, uite mireasa!” … toate bune, daca excludem toaleta ecologica galbena din mirificul peisaj dintre cei doi … dar ma rog, asa a vrut “artistul” … miri sa traiasca!

Si asa ajungem la un eveniment mai recent, sambata seara, Arcul de Triumf, Bucuresti … sau altfel spus targul de mirese furate. Fara sa exagerez erau cel putin 20 de mirese la ora 11 in jurul obiectivului turistic, masini fara numar, cameramani, fotografi si “hoti” de mirese … este un loc frumos, sa faci o poza, fie si in rochie de mireasa, dar chiar toate miresele din Bucuresti au trebuit sa ajunga acolo si la acceasi ora …cat de lipsiti de originalitate sa fie romanu sau e program impus de toate localurile capitalei ?

Am trait sa o vad si pe asta, si daca imi povestea cineva eram convins ca are chef de mistouri … dar se poate.

A fost o data ca-n povesti
A fost in Romania,
O gasca mare de golani,
Ce-au alungat sclavia.
…
Ne-ati intrebat ce vrem aici
Dar stie toata tara,
Noi sustinem punctul 8
De la Timisoara.

(Cristian Paturca – Imnul Golanilor)

Oare cati dintri noi au citit sau macar au auzit de Proclamatia de la Timisoara?

Oare cati dintre noi stiu cate mineriade au fost, de cate ori a apelat guvernul de atunci la mineri ? Un punct de plecare poate fi definitia mineriadei de pe wikipedia.

“Golani” (conform clasificari facute de Ion Iliescu, presedintele tari de atunci) au protestat in Piata Universitatii 53 de zile, pana cand pe 14 iunie au fost decimati de mineri, in cadrul celei mai sangeroase mineriade. Inca odata se dovedeste ca nu conteaza ce idealuri ai, cat de inteligent esti, ci ca atunci cand vrei sa dovedesti ceva apelezi la multi oameni, cu bate si nu suficienti de inteligenti incat sa le pese de ce fac ceea ce li se cere.

De ce politia si armata nu a intervenit si au lasat minerii sa bata protestanti, sa alerge studenti pe strazi sa-i omoare in bataie, batrani, femei, orice le-a stat in cale? De ce a fost devastata Universitatea?

Delegatia de mineri, in frunte cu dl Cozma, se va deplasa spre Piata Universitatii, pe care vrem sa o reocupati dumneavoastra.

(fragment din Cuvantarea lui Ion Iliescu in zorii zilei de 14 iunie 1990 adresata minerilor din Piata Victoriei, la sosirea lor in Bucuresti)

Las un reportaj concludent care trece in revista mineriada din 13-15 iunie 1990 sa va dea o idee despre aceste fapte:

Inca nu se stie exact cate victime au fost. Oficial: 746 raniti si 6 morti. Neoficial: peste 100 de morti ingropati la cimitirul Straulesti. Cert este ca mineri si-au facut “treaba”.

Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica.
…
Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile.
…
Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela!

(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)

Mai mult Miron Cozma a fost gratiat de Ion Iliescu in ultima zi de mandat prezidential, ordin semnat si de prim-ministru cu ochii inchisi (conform spuselor acestuia, erau un teanc de harti, seara tarziu si nu s-a mai uitata ce semneaza) WTF!. Mai multe informatii puteti citi in acest articol: RUSINE! Eliberindu-l pe Cozma, Iliescu si Nastase isi bat joc de Romania.

La 19 ani de la mineriada Marian Munteanu(liderul studentilor la acea vreme) si Ion Iliescu sunt invitati la o emisiune a TVR (link-urile de mai jos) unde, mai mult decat surprinzator, se observa ca nimic nu s-a schimbat in opinii, nu exista urme de regrete in ceea ce a facut presedintele de atunci, mai mult pare sa nu inteleaga de ce ceilalti considera ca a fost o decizie gresita.
Partea 1: http://www.youtube.com/watch?v=1PfPZZiNHZM
Partea 2: http://www.youtube.com/watch?v=MVtq3I_Slms
Partea 3: http://www.youtube.com/watch?v=f_KZ6EAVXRU
Partea 4: http://www.youtube.com/watch?v=Q22jXXf2DnI
Partea 5: http://www.youtube.com/watch?v=WVYuu9p3U80

Alte link-uri pe care, daca aveti timp, poate e bine sa aruncati un ochi:
Grupul Independent pentru Democratie: Dosarul ‘Mineriada’
IICCMER: Mineriade 1990: violenta stradala si rezistenta civica
Romulus Cristea: Mineriada din 13-15 iunie 1990 = terorism de stat
Wikipedia: Mineriada din iunie 1990
MINERIADA 2.0. Victime fără vină: Elevi, cofetari, matematicieni

Piata Universitatii 13-15 iunie:
Partea 1: http://www.youtube.com/watch?v=dr_lR27RCp8
Partea 2: http://www.youtube.com/watch?v=tlorJjYIjT8
Partea 3: http://www.youtube.com/watch?v=kXJKgtr2-Ak
Partea 4: http://www.youtube.com/watch?v=28frNfd9VNU

Intamplarea a facut ca eu sa ma aflu in autobuzul 226 si ma intorceam din Rahova spre Pantelimon, cand am trecut in seara zilei de 14 iunie, prin Piata Senatului, printr-un grup de mineri care au lovit autobuzul cu bate, lume speriata, emotii. Nu s-a intamplat nimic grav, insa nici placut nu a fost. Mai mult tatal meu a fost “golan”, deci si din acesta perspectiva e oarecum mai “prezent” acest subiect pentru mine.

Ceea ce nu inteleg este de ce nu ne mai pasa, de ce generatiile tinere nu au nici cea mai vaga idee despre ce s-a intamplat.

Oare istoria nostra ca popor nu ne poate invata nimic?

Hangita! Un Cuba Libre, bere pentru pretenarii mei si un scaun pentu mine …

Reteta (pentru gospodine) sau algoritmul (pentru ceilalti) este simplu:

1. o bucata taxi care sa te duca unde ai nevoie

2. o gasca de pretenari cu care te vezi la locul faptei

3. cateva pahare cu pretenarii inainte, in timp si dupa concert

4. o alta bucata taxi spre casa cand se strica treaba.

Cam asa ar fi o seara de concert in Club A, de acesta data a fost Mihai Margineanu. Anul acesta se aniverseaza 40 de ani de Club A, mai multe detalii puteti gasi pe site-ul lor: www.cluba.ro.

De ce in Club A? Pentru ca baietasi cu treninguri cu scris mare si dungulite nu au voie (scrie in regulamentul clubului). Pentru ca pe acolo am pierdut multe seri, am baut multe beri si m-am distrat cu multi prieteni. Pentru ca nu conteaza cine esti, ce faci si incotro te indrepti. Pentru ca e loc pentru toti.

Gore din Chitila, Paraschiv, Jana era croitoreasa … Visul, M-am dus sa tai un copac  … Melci, Scoici, Raci, Craci … Aprinde o tigara … Ma iubeste femeile! … Mai sti … si inca cate s-au mai cantat …

Pentru necunoscatori: Mihai Margineanu cand despre viata din mahala, despre voie buna si dipozitie, adaptari dupa diverse melodii din ‘folclor’ si cantece de munte, si nu in ultimul rand pe versuri alese (Cantec de inima albastra – Mircea Dinescu).

Partea frumoasa la astfel de concerte este ca vin cei care gusta genul de muzica, artistul, ii plac melodiile, iar asta face o “atmosfera de concert” … si daca si artisti “simt” publicul totul are alta amploare, nu mai conteaza sonorizarea, cine ti-a mai dat un cot in coaste in inghesuiala, nu coteaza ca esti australian sau canadian si nu sti o iota de romana … toata lumea se simte bine si bisurile curg … ca si berea

Parerea mea.

Asta e vorba care umbla prin targ. Eu m-am documentat in speranta de a gasi o farama de logica, intelegere sau de ce nu: adevar.

Nu stiu ce este asa extraordinar la un arab, e tot om. Sunt cateva diferente fata de romani: are alta cultura, crede in alta divinitate, provine din tari calduroase, unii stau pe un maldar de bani altii pe unul de nisip. Evident daca continuam ideea am putea presupune ca principala motivatie este partea financiara, apoi poate nevoia de a sta la soare 365 zile pe an, sau poate unora le place sa fie sotia numarul 4.

Acum nu stiu, gusturile nu se discuta si cu siguranta nu am nivelul de experienta sau cunoastere pentru a intelege cum gandesc femeile, asa ca o sa ma opresc la pure observatii.

Duminica dimineata, aeroportul Otopeni, soseste cursa de Dubai. La o privire atenta am observat ca peste jumatat din pasageri erau fete tinere, sub 30 de ani, care se intorceau neinsotite din Dubai.

Concluzia 1: Romancelor le plac arabi, altfel nu ar fi plecat in procentaj asa de mare.

Concluzia 2: Arabi sunt mofturosi si pretentiosi sau romancele nu corespund, desi erau simpatice. S-au intros cu coada intre picioare, poate si o mica boala. Pe scurt: refuzate la export!

Concluzia 3: Mitul pare adevarat.

Acum stiu ca sunt unele persoane, femei in speta, care nu gandesc asa, sigur mai multe decat cele care fac ca mitul sa fie adevarat. Si totusi fetelor, de ce sunt mai buni decat romanii?

Intamplarea a facut ca terenul de volei sa fie la cateva zeci de metri de scena de vara din Parcul Titanii, evident ca am mers sa arunc o privire, asa ca sambata si duminica am vazut 2 piese de teatru, intereasante ca mod de abordare, ca adaptare la public si locatie.

Spectatorii … cu mic si mare de la cateva luni pana la aproape un secol de viata, mame care alaptau, batrani care nu auzeau foarte bine, copii care nu aveau stare, oameni de toate varstele si niveluri de educatie … tot poporul din cartier. Sunt convins ca actorilor le-a fost dificil sa intre in rol, sa poata juca in fata unui public “colorat”, care pe langa faptul ca fremata continuu mai avea si “glumitze” in program de genul: “Ardel ba, asa da-i mai tare”, “Si ala de unde a aparut?” … si alte interventii care intr-o sala de teatru, unde se duce un public educat, nu ar trebui sa se intample.

A fost si o situatie haioasa, o actrita a aruncat o privire la terenul de volei si am invitat-o sa joace si ea, in schimb am primit o invitatie la teatru. Ca un domn galant, am multumit pentru gest si felul profesionist in care a interpretat rolul, evident, cu o floare. Partea placuta, din punctul meu de vedere, a fost privirea placut surprinsa a acesteia pentru simplitatea gestului in acel cadru sau cat de rupt din cadru a fost acel simplu gest, inca nu m-am decis. Defapt, daca ei au adus teatru la noi, macar sa aducem si noi putina recunostiinta lor.

Si acum sa revenim la public si sa va readuc aminte de ce romanul e roman pana in maduva oaselor, o sa redau o convorbire intre 2 bunicute:

B1:  Astia au stat mai putin de o ora, aia de ieri au avut aproape o ora jumatate.

B2: Pai nu i-ai vazut cat au dansat si transpirat, au obosit mai repede.

B1: Pai cred ca astia sunt platiti de primarie si cat ii platesc atat stau.

Nu stiu ce as mai putea adauga. Va las pe voi sa comentati cum considerati, eu am ramas fara cuvinte in aceasta situatie.