E un cliseu extrem de stupid titlul insa reflecta perfect experienta de zilele trecute.
Recunosc ca nu imi place sa citesc, insa uneori ma apuca asa cate o criza si mai gresesc 
. Tot auzisem cu diferite ocazii un tiltu de carte, prin filme, in diferite discutii, pe scurt ma urmarea si am gasit cartea cu pricina: “De veghe in lanul de secara” de J.D. Salinger. Am investit cativa leuti in cultura si am vrut sa-mi sting “setea”.
Nu stiu daca am avut pretentii mari, nu sunt un cunoscator al autorului, cel mai probabil nici al genului, insa ceea ce m-a frapat este modul in care e tradusa.
E un roman relativ clasic, am vazut recenzii bune despre carte in general, insa varianta pe care am pus mana lasa mult de dorit, hai sa vedem 2-3 citate scurte:
- Acum sta bine cu malaiul. Inainte era salcam.
- Frate, da’ am intrat in casa cit ai zice peste.
- Stiu domnule. Frate chiar stiu. N-ati avut incotro.
- cu judecata limpede si chestii-trestii
Mai sunt multe, tocmai rasfoiam pentru a alta expresie de cartier ce contine sintagma “alea-alea”, insa nu vreau sa recitesc primele 25 de pagini pentru ea, nu merita efortul. Acum nici nu stiu daca voi citi si restul de 240 de pagini ale cartii, scarbit fiind de limbajul similar cu al baietasilor de cartier autohtoni.
Undeva am citit, cred ca intr-o recenzie, ca a fost alegerea traducatorului sa foloseasca un astfel de limbaj pentru face cartea mai accesibila tineretului din ziua de azi. Serios! Poate tineretul de cartier din ziua de azi are nevoie sa citeasca, in primul rand, si daca tot citesc sa ramana si cu cateva expresii, nu neaparat elevate, dar o imbunatatire a vocabularului de dupa blocurile gri e binevenita. Parerea mea.
Deci bro’ (vorba cantecului: Puya – American dream): las-o jos ca macane, rau!
